Taxarea proprietatii si a pensiilor reprezinta dubla impunere

Guvernului condus de Emil Boc i-a venit ideea, in 2010, sa majoreze taxele pe proprietate cu 20% - rata inflatiei din perioada 2007-2009. Cabinetul Victor Ponta a pastrat “mostenirea” pedelista si a impus primariilor cu datorii sa creasca taxele locale cu 16%, rata inflatiei din intervalul 2010-2012. Problema este insa de ce se corecteaza taxele pe proprietate cu rata inflatiei, daca nici proprietatile imobiliare, nici impozitele n-au legatura cu cosul de consum pe baza caruia calculeaza Institutul National de Statistica (INS) rata inflatiei?

Intrebat cat de relevanta i se pare includerea imobilelor, actiunilor si a impozitelor in cosul inflatiei, fostul presedinte al INS a declarat pentru „Saptamana Financiara” ca IPC (indicele preturilor de consum) masoara evolutia preturilor marfurilor si serviciilor achizitionate de populatie pentru satisfacerea nevoilor proprii. Astfel, achizitionarea de elemente care nu sunt considerate bunuri si servicii nu intra in sfera de cuprindere a IPC (de exemplu, cumpararea de actiuni, bonduri si alte active financiare). In mod similar, platile realizate pentru achitarea impozitului pe venit si a contributiilor la asigurarile sociale nu sunt considerate cumparari deoarece nu se primeste nimic in schimb si ca urmare sunt in afara scopului IPC.

Iar imobilele sunt considerate, conform sistemului conturilor nationale, formare bruta de capital fix, si nu bunuri de consum si de aceea nu sunt incluse in calculul IPC. Asadar intrebarea e legitima: de ce se corecteaza cu inflatia ceva care n-are legatura cu preturile de consum?

Cu cat conducatorii sunt mai slabi, cu atat cer mai multi bani

Urmatoarea observatie este aceea ca activele nefinanciare, desi sunt tot active, sunt taxate altfel decat cele financiare. E firesc sa fie impuse pe proprietate taxe in crestere, in conditiile in care activele imobiliare se plaseaza pe trend de depreciere? Haideti sa luam un exemplu. Atunci cand constituim un depozit de 100 de unitati care se bonifica cu o dobanda de 5 unitati, dupa taxarea castigului cu 16%, mai raman 104,2 unitati. In schimb, la un imobil de 100 de unitati, a carui valoare scade la 66, statul nu da 16% din pierderea de 34 de unitati, ci modifica principiul, indexand taxele pe proprietate cu inflatia la consumator.

Si pentru ca tot se incurca statul in propriile ite, merita pusa si o a treia intrebare: automobilele sunt active, cum le considera Fiscul cand le impoziteaza, sau bunuri de folosinta indelungata, cum le categorisesc bancile cand le finanteaza? Iar daca sunt active, de ce nu-s taxate si masinile de spalat sau frigiderele?! Cu precizarea ca insusi statul considera automobilele bunuri cand le caseaza prin Programul „Rabla”. Asta e cea mai buna dovada ca judeca cu dubla masura. Si iata ce aberatii rezulta cand Fiscul nu se rezuma sa impoziteze venitul, ci-l mai taxeaza a doua si a treia oara sub forma de casa si masina.

Dar pentru a face pe deplin lumina in aceasta chestiune este suficient ca alesii sa recunoasca ca habar n-au sa administreze. Incompetenta le e tradata cand se apuca sa schimbe regulile in timpul jocului pentru ca nu le ajung banii. In mod firesc, cand managerii companiilor nu stiu sa gestioneze, actionarii ii concediaza. Numai alesii poporului - de la parlamentari si primari pana la presedinte - au alt regim. Ei trebuie suportati si intretinuti asa cum sunt.

Intrebarile adresate in aceasta saptamana analistilor economici sunt:

1. Atunci cand sunt intrebati de ce cele mai multe banci romanesti nu sunt cotate la Bursa, bancherii raspund ca sunt membre ale unui grup international si ca e listata banca-mama. Totusi in situatia in care bancile raman din ce in ce mai mult la mana pietei autohtone in ceea ce priveste procurarea de resurse nu e logic sa se ia in calcul potentiale listari ori emiterea de bonduri pe piata romaneasca?

2. Se poate spune ca bancile - spre deosebire de finantatorii de pe piata de capital - au un rol social? De ce in practica finantatorii de pe Bursa sunt lasati sa dea faliment cand nu-s in masura sa-si incaseze creantele, iar bancile - nu?

3. Activele nefinanciare se observa ca, desi-s tot active, sunt taxate altfel decat cele financiare. E firesc sa fie impuse pe proprietate taxe in crestere, in conditiile in care activele imobiliare se plaseaza pe un trend de depreciere?

4. De ce se corecteaza taxele pe proprietate cu rata inflatiei, daca nici proprietatile imobiliare, nici impozitele n-au legatura cu cosul de consum pe baza caruia calculeaza INS rata inflatiei?

5. Apreciati ca automobilele sunt active, cum le considera Fiscul cand le impoziteaza, sau bunuri de folosinta indelungata, cum le categorisesc bancile cand le finanteaza? Iar daca sunt active, de ce nu-s taxate si masinile de spalat sau frigiderele?!

2. Se poate spune ca bancile - spre deosebire de finantatorii de pe piata de capital - au un rol social? De ce in practica finantatorii de pe Bursa sunt lasati sa dea faliment cand nu-s in masura sa-si incaseze creantele, iar bancile - nu?

3. Activele nefinanciare se observa ca, desi-s tot active, sunt taxate altfel decat cele financiare. E firesc sa fie impuse pe proprietate taxe in crestere, in conditiile in care activele imobiliare se plaseaza pe un trend de depreciere?

4. De ce se corecteaza taxele pe proprietate cu rata inflatiei, daca nici proprietatile imobiliare, nici impozitele n-au legatura cu cosul de consum pe baza caruia calculeaza INS rata inflatiei?

5. Apreciati ca automobilele sunt active, cum le considera Fiscul cand le impoziteaza, sau bunuri de folosinta indelungata, cum le categorisesc bancile cand le finanteaza? Iar daca sunt active, de ce nu-s taxate si masinile de spalat sau frigiderele?!

Aurelian Dochia, analist independent

1. Intr-adevar, bancile nu sunt deosebit de interesate in listarea la Bursa. Trebuie insa sa observam ca nici companii din alte domenii de activitate nu se indreapta spre Bursa de Valori de la Bucuresti si asta dintr-un motiv foarte simplu: BVB s-a afirmat ca piata de tranzactii secundare si nu ca sursa de finantare prin oferte publice primare. Privind de-a lungul anilor observam ca numarul si valoarea ofertelor publice primare, fie de actiuni, fie de obligatiuni, au fost foarte reduse. Motivele au fost adesea discutate si au de-a face atat cu procedurile destul de complicate, cat si cu costurile mari ale unei oferte publice. Pentru multe companii chiar povara administrativa a listarii la Bursa poate fi un obstacol. Pentru banci insa, o problema o constituie si dimensiunea pietei de capital romanesti: daca vrei sa vinzi obligatiuni de 500 de milioane de euro (o suma deloc exagerata pentru o banca) stii ca nu te poti adresa doar pietei locale. Cred insa ca se vor face eforturi in continuare pentru atragerea la Bursa a unor noi emisiuni si printre acestea ar putea sa fie si cateva din partea bancilor.

2. Se discuta foarte mult in ultima vreme despre pozitia speciala pe care o au bancile in economie. Nu este vorba atat de rolul social pe care l-ar avea bancile, ci mai degraba de rolul lor sistemic. Daca o banca isi intrerupe activitatea si da faliment, exista riscul ca intreaga economie sa fie paralizata - este exact ceea ce s-a intamplat in septembrie 2008 cand s-a anuntat falimentul Lehman Brothers, pietele financiare din intreaga lume au inghetat, banii au incetat sa mai circule... guvernele si bancile centrale au fost nevoite sa intervina masiv si de urgenta. Desigur, nu orice banca are acelasi impact, dar, in practica, este imposibil sa prevezi si sa evaluezi consecintele globale ale incetarii activitatii unei banci; din acest motiv guvernele au preferat intotdeauna sa intervina si sa previna ajungerea la situatii de faliment. Nu acelasi lucru se intampla in cazul altor entitati, unde impactul falimentului este limitat - chiar daca afecteaza poate mii sau zeci de mii de persoane, situatia este guvernabila prin procedurile obisnuite ale falimentului.

3. Chestiunea taxarii activelor de tot felul tine de o decizie de politica fiscala. Exista voci in toata lumea care sustin ca este echitabil ca activele financiare sa fie mai mult taxate si in unele tari chiar s-au adoptat masuri in acest sens. In ceea ce priveste taxarea proprietatii in Romania, motivul principal pentru care asistam la o tendinta de crestere a impozitarii este acela ca nivelul de la care am pornit este foarte scazut in comparatie cu alte tari. Exista, de asemenea, discrepante in privinta valorii la care este inregistrata si taxata proprietatea imobiliara in Romania.

4. Nu exista si nici nu trebuie neaparat sa existe vreo legatura. In ultima instanta, decizia de taxare este o decizie suverana a statului. Este adevarat ca uneori nivelul si structura taxelor sunt explicate si justificate prin corelare cu diversi indicatori economici, cum ar fi inflatia, dar asta nu poate sa ascunda faptul fundamental ca statul are dreptul de a fixa ce impozite si taxe crede de cuviinta. Asta nu inseamna ca poate lua decizii arbitrare deoarece acestea pot avea consecinte negative asupra economiei sau pot fi intampinate cu rezistenta in societate, ceea ce poate chiar sa duca la scaderea veniturilor statului. Structura impozitelor si taxelor intr-o tara este o constructie delicata si complexa, care tine atat de economie, cat si de istorie, traditii, ideologie dominanta si atitudini sociale.

5. Automobilele si alte bunuri sunt, in acelasi timp active reale, bunuri de folosinta indelungata, mijloace de deplasare ... pot fi clasificate in numeroase alte feluri. Motivul pentru care automobilele sunt taxate in vreme ce alte bunuri din gospodarie nu sunt este mai degraba de ordin practic si nu tine de cum sunt clasificate: automobilele au o valoare relativ mare si sunt usor de urmarit in scop de impozitare, spre deosebire de alte bunuri din gospodarie. Dar sa nu dam idei celor de la administratia fiscala!

Bogdan Glavan, prof. univ. dr. Universitatea Romano-Americana 1. Problema cea mai importanta, cred, este usor diferita. In absenta cotarii la Bursa nu avem niciun indiciu al valorii de piata al respectivei afaceri bancare din Romania. Argumentul adus de bancheri este gresit deoarece absenta valorilor de piata pe componentele unui conglomerat nu face decat sa ingreuneze determinarea acestei valori la nivelul intregului conglomerat. In esenta, este vorba aici de ceea ce economistii cunosc sub numele de “problema calculului economic”. Cu cat avem mai putine piete si valori de piata, cu atat devine mai dificil sa calculam profiturile/pierderile. La limita, daca intreaga economie ar apartine unei singure firme (sau statului), calculul economic ar fi imposibil.

2. Orice producator are un rol social, in sensul ca este integrat in diviziunea sociala a muncii. Sensul intrebarii este, cred, daca nu cumva vanzatorii de credite au o responsabilitate aparte. Nu cred. Dintr-o anumita perspectiva, am putea atribui producatorilor de carne sau lapte o responsabilitate incomparabil mai mare, dar acest lucru nu se intampla si cred ca din motive pur politice. Falimentul bancilor este prevenit deoarece majoritatea politicienilor si schemele populiste ale statului, precum sistemul de pensii, depind de ele. Asa trebuie interpretata expresia “too big to fail”.

3. Sa ne amuzam o clipa. Anumiti economisti sunt de parere ca activele financiare pot “polua” economia - daca sistemul financiar distorsioneaza alocarea resurselor - si au cerut impozitarea bancilor. Spre deosebire, este evident ca proprietatile individuale, precum casa sau masina cetateanului, nu pot fi considerate “active toxice”. Faptul ca ele sunt impozitate mai aspru este o alta anomalie economica, rezultat al politicii de privilegiere a bancilor.

4. Buna observatie. Inca un exemplu de bajbaiala a statului. Sa ne consolam totusi cu faptul ca preturile imobilelor au cunoscut o crestere spectaculoasa in anii de boom economic, iar ajustarea impozitelor pentru a reflecta exact inflatia acestor valori ar fi dus la taxe colosale.

5. Fara vreo superioritate de economist, atunci cand contabilii ajung sa stabileasca politica fiscala suntem pierduti! In plus, ar trebui sa nu le dam idei! Serios vorbind, automobilele sunt atat bunuri de consum (cum zic bancile), cat si bunuri de capital (cum zice statul) in diverse situatii. Daca masina este folosita intr-o firma de taxi atunci reprezinta o investitie, daca este utilizata in scop personal atunci reprezinta un bun de consum. Ceea ce inseamna ca, daca vrei sa impozitezi afacerile (productia) atunci este absurd sa impozitezi bunul in sine; impozitul pe profit sau pe cifra de afaceri joaca exact acest rol. Desigur, astazi statului nu-i ajung banii si a ajuns sa impoziteze ceea ce tot el a mai prelevat odata (pensiile), asa ca nu ar trebui sa ne mai mire nimic.

Detalii, pe Finantistii